Moscow 1990
Mikhail Arkadiev - piano
A hauntingly beautiful and devastatingly sad song. The audience demanded a bis, which I’ve never seen in a recital.
Fenesta che lucive e mo nun luce...
sign’è ca nénna mia stace malata...
S’affaccia la surella e mme lu dice:
Nennélla toja è morta e s’è atterrata...
Chiagneva sempe ca durmeva sola,
mo dorme co’ li muorte accompagnata...
Va’ dint’’a cchiesa, e scuopre lu tavuto:
vide nennélla toja comm’è tornata...
Da chella vocca ca n’ascéano sciure,
m
3 views
111
31
1 month ago 00:08:59 6
Povero Rigoletto and Cortigiani vil razza dannata!- DMITRI HVOROSTOVSKY sing.
1 month ago 00:04:16 5
Il Trovatore: “Il balen del suo sorriso“ (Hvorostovsky)